CASTELE BAVAREZE I - Fussen, oraselul bavarez de la poalele Alpilor

Daca va incanta Germania cu stilul ei traditional, casutele multicolore cu obloane si flori la geam,  stradutele inguste si frumos pavate, buna crestere, curatenia, bucataria si berea bavareza si nu in ultimul rand toate acestea impletite cu peisajul Alpilor, va invit sa "intram" in minunatul  orasel Fussen din districtul Ostallgan, regiunea Bavaria, Germania.

Toata povestea cu Fussen-ul a pornit impreuna cu  ideea de a vizita castelul Newschwanstein, cel dupa care s-a creat copia de la Disneyland, cat si Hohenschwangau.

A fost ales ca punct de cazare, fiind aproape de cele doua locatii amintite, respectiv 6 km.

Initial, prea multe lucruri despre Fussen nu am stiut, daca e sa fiu sincera, pentru mine era un teren necunoscut. Apoi incet, am inceput sa caut informatii turistico-geografice-istorice. Am aflat ca este un mic orasel asternut la poalele Alpilor, aproape de granita cu Austria. Cateva poze descoperite pe ici-colo si am fost convinsa ca va fi o experienta de neuitat, exact ceea ce cautam intr-o mini vacanta de primavara : liniste, natura, istorie,  si partea gastronomica, m-ati prins! :)

A fost aleasa si cazarea, cazare la Gastehaus St. Urlich, vezi aici  http://www.gaestehaus-sankt-ulrich.de/. Ce pot sa spun despre aceasta unitate de cazare? Splendida! Aproape de centrul orasului Fussen, pe jos, in plimbare, dureaza 5-10 minute, insa merita pe deplin, deoarece trecerea spre partea istorica a Fussen-ului se face pe un drum croit prin "inima" unui delusor. Un alt plus al cazarii este faptul ca raul Lech, de un albastru turcoaz( fara sa exagerez), traverseaza lin orasul, chiar in apropierea casei de oaspeti. Locatia superba, apropiata de padure cu panorama spre Alpi si oras. M-a impresionat, de asemenea, mica capela din curte, gardul imprejmuitor din piatra de rau, cat si prin preparatele minunate de la micul de dejun. Bine... nu mai vorbesc de linistea ce domnea non-stop si gazdele prietenoase care ne-au intampinat cu atata caldura, chiar nu ma asteptam ca nemtii sa fie atat de primitori. Vreau sa va mai povestesc putin despre camera pe care eu am rezervat-o, pentru ca a fost cea mai odihnitoare incapere in care eu am stat vreodata. Desi nu iesea in evidenta prin lux, cum s-ar astepta unii, modestia si curatenia, dar si privelistea balconului cu sezlong m-au dat gata! Din cate am inteles si am experimentat pe propria piele, unitatea de cazare nu ofera TV, doar contra cost, insa eu nu am simtit nevoia sa urmaresc posturile de televiziune, am vrut sa profit de fiecare minut petrecut acolo. Seara, cand ajungeam in camera, dusul, hainele confortabile si calduroase, patura moale, sezlongul si eventual paharul de vin, toate acestea la pachet cu privelistea de pe balcon, reprezentau momentul meu ZEN .

Intrarea la Gastehaus Sankt Urlich

Vedere din holul pensiunii spre restaurantul Fruhlingsgarten( peste drum)

Parcarea pensiunii

Camera mea :)

Vedere din hol la vecinii de peste drum :D



Vedere de dimineata din balconul meu

Si relaxare in sosete pe balcon :))

Terasa de la sala pentru mic dejun( cires crescut pe langa casa- la propriu)

 

 

Prima seara, dupa cazare, am petrecut-o la restaurantul de peste drum, Fruhlingsgarten http://www.hotel-fruehlingsgarten.de/ . O casa tipic nemteasca-bavareza, exact cum va imaginati! Obloane, flori, lemn, picturi cu motiv traditional. Am servit cina, eu personal am comandat o friptura cu spaetzle( niste  mini galuste, facute binenteles in casa). Mancarea bavareza as putea spune ca e asemanatoare cea din bucataria noastra romaneasca, dar si cu cea slovaca , ceha sau poloneza, deoarece fripturile de porc/vita cu sos delicios, cremos sunt in prim plan. Mna bine...si berea bavareza e buna, desi nu ma tare pricep eu la bere, fiindca nu prea consum, dar mi-a placut fiindca a fost cumva dulceaga si sifonata, acum sa nu uitam ca in regiunea bavareza berea are marca proprie .

 

Ce mi-a parut foarte amuzant si in acelasi timp foaarteee dragut este faptul ca proprietarii serveau la mese avand in picioare papuci de casa. A fost acel feeling de " HOME SWEET HOME". Cam asta a fost primirea din prima zi.

 

 

Spatzle ( galuste de casa) cu friptura imbalsamata intr-un  sos delicious din ciuperci de padure

Dimineata in Fussen e ... WOW! Soarele isi face simtita prezenta, imi incalzeste usor obrajii, caci in rest eram bine imbracata, gandindu-ma ca suntem la poalele Alpilor m-am pregatit cu vestimentatie adecvata si totusi spre marea mea uimire a fost mai cald ca in Romania. Casele cu aspect bavarez, piatra de pe strazile din dimineata pustie, te fac sa spui PAS oricarui alt gand strain acestor meleaguri.


 Ce ar fi de vizitat?

- Toate stradutele din centrul istoric :D

- Manastirea benedicta si Biserica Sf. Mang, care dateaza din secolul IX-lea

- Muzeul din Fussen

- Castelul Hohes

- Biserica Lechhalde

- Cascada de pe raul Lech

- in apropiere( 3 km), castele Newschwanstein si Hohenschwangau( doar pentru aceste 2 obiective am pornit la drum)
 

Inceput de primavara

Trecerea " prin deal"  despre care va vorbeam mai sus, dinspre centrul orasului spre pensiune.

Adăugați o legendă

 

Inceputul stradutelor din centrul istoric al Fussen-ului

Statuia Sfantului Urlich

 

Ce am mai sesizat eu si mi s-a parut atat de frumos, e faptul ca incepand cu orele 13:00, lumea incepe sa isi faca simtita prezenta pe terasele din centrul istoric, muzica clasica sau traditionala iti incanta urechiusele, iar papilele gustative pot savura o inghetata sau de ce nu un strudel cu mar si sos de vanilie.

Vedere spre castelul - manastire

Muzeul din Fussen

Biserica Lechhalde

In a doua seara am servit cina la Woaze Gasthof Weizenbrauerei , vezi aici : http://www.woaze.de/ sau http://www.tripadvisor.com/Restaurant_Review-g187316-d3324278-Reviews-Woaze_Gasthof_Weizenbrauerei-Fussen_Swabia_Bavaria.html, un restaurant in centrul istoric, tipic nemtesc/traditional/bavarez cu intrarea pe o usa mica incadrata in ornamente tipice, ambianta interiorului mi-a dat sentimental ca sunt acasa,ca de altfel in orice restaurant am calcat in Fussen, a fost foarte comfortabil. Am servit un preparat pe cat de aratos, pe atat de gustos pentru cei ce iubesc combinatia de cartofi cu bacon, un sos din ceapa caramelizata, oua si toate asezonate  cu mirodenii, montate toate intr-o tigaie,  bomba calorica, insa nu-mi pasa . " Bere buna" - spune Andreea "degustatoarea" .

PS: Nu am apucat sa fac poza preparatului, deoarece foamea a invins!  Insa in link-ul de mai sus( de la tripadvisor)  si dupa descrierea mentionata puteti sa va faceti o idee despre preparat. :D

Ultima cina servita in Fussen a fost la un restaurant a carui nume, SPRE MAREA MEA RUSINE NU IL MAI RETIN. Ca si orientare se afla pe straduta principala din Fussen dinspre directia pensiunii, pe dreapta( intrare cu aspect usor asiatic ).

Am servit rata cu varza rosie calita si dumpling de cartofi, preparat copios, foarte satios, incat nu am reusit sa ii dau de capat! Berea e prezenta si ea. Cred ca incet, daca stau si citesc eu insami post-ul, as deduce ca sunt o mare consumatoare de bere! :))

 

Multe informatii privind fiecare obiectiv din Fussen nu va ofer, pentru ca merita sa vedeti, simtiti  pe pielea voastra fiecare particica si atunci veti intelege de ce am fost atat de incantata de tot. Chiar mi se pare straniu ca persoanele care calatoresc spre renumitele castele ale Bavariei nu trec pragul acestei mici localitati atat de frumoasa si conturata in stilu-i specific zonal. Poate din necunoastinta de cauza,  asa cum era si eu sa pierd ocazia asta speciala.

Va mai indic sa o luati la pas pe langa raul Lech inspre cascada acestuia, care se afla intre maluri si padure. De la pensiune in 10 min de plimbare ajungeti la cascada, dupa ce treceti printr-o padure amenajata cu alei( parc). In albastrul apei se oglindeau siluetele lebedelor atat de frumoase si elegante. Tot aici o sa observati grija pe care nemtii o au asupra mediului. A fost ceva spectaculos sa vad cum la Digul acestei cascade se afla un escavator pe sina, utilizat numai pentru a curata crengile si algele care curg pe acest rau ( am vazut cu ochii mei). Atunci am realizat cat de multe lipsuri avem noi romanii. Ca sa nu pic in pasa proasta si sa incep sa filozofez despre ce e rau si ce e bine in Romania, trec repede la urmatoarea precizare. Dupa trecerea peste podul acestui " fir" de apa, la nici 50 de m , intalnesc indicatorul care ne atentioneaza ca in 6 km putem ajunge la granita cu Austria. Cat de tare!!!

 

 Ca o concluzie, as spune ca merita 100% sa profitati de experienta acestui  orasel bavarez, poate sa va inspirati din alegerea mea de a petrece timpul aici, fiindca nu o sa regretati nici un minut alegerea facuta. Garantez!