CASTELE BAVAREZE II - Neuschwanstein si Hohenschwangau

Dupa cum am promis, am finalizat si cea dea doua parte a calatoriei mele in Bavaria- Germania. Ma gandeam sa impart aceasta minunata poveste bavareza in doua , fiindca merita sa acord atentie oraselului Fussen, locatia care mi-a fost gazda primitoare pe parcursul vacantei mele de primavara , avand atatea amintiri frumoase si totodata atatea lucruri de vazut si povestit.

Ca sa va improspatez putin memoria, spuneam ca oraselul Fussen se afla la o distanta de 6 km fata de renumitele castele. Puteti sa ajungeti cu autobuzul din Fussen pentru aproximativ 3 euro. Eu am mers cu masina si spre surprinderea mea, desi am aflat din stanga-dreapta ca parcarea din satul Hohenschwangau, comuna Schwangau (satul Lebedei) este foarte aglomerata, am avut norocul de a prinde loc liber. Tichetul de parcare se poate lua din aparatul situat in incinta . Ma gandesc ca nu am prins sezonul de varf, alegand anotimpul primaverii, respectiv luna aprilie. In orice caz, sa nu va ganditi ca vizitele propriu-zise la castele au fost atat de lejere incat sa poti sa prinzi cadre foto fara pic de om . Aaa, ar fi bine sa va puneti ceasul sa sune de dimineata si pe la ora  9 cel tarziu sa fiti la casa de bilete din sat, fiind singurul loc de unde se pot achizitiona. Coada este imensa din zorii zilei si nu vreau sa va explic ce rand era dupa-masa. Daca luam in calcul datele oficiale care arata ca sunt aproximativ 6000 de vizitatori pe zi, in sezonul cald, mai ca te doare capul si iti vine sa renunti :))

Exista mai multe optiuni in ceea ce priveste turul ghidat. Se poate opta pentru a vedea doar unul din castele, insa ar fi pacat sa ajungeti aici si sa nu profitati de fiecare obiectiv. Eu am ales pachetul " King's ticket". Acest tip de pachet cuprinde cele doua palate si daca nu ma insel muzeul Regilor Bavarezi, la pretul de aproximativ 20 de euro. Ce ar mai fi de mentionat si e  important de mentionat, deoarece eu personal nu prea am gasit aceasta informatie pe alte site-uri/ blog-uri "calatoare", e faptul ca intrarile cu ghidul la fiecare din cele doua edificii se face programat la ora "X" fiind specificat pe biletul achizitionat pentru fiecare obiectiv in parte. Mi se pare ca era o distanta de 2 ore intre cele doua vizite.

Pentru mai multe detalii despre tot ce inseamna bilete, hoteluri, evenimente in aceasta zona, puteti sa dati click pe acest link https://www.hohenschwangau.de/318.html (site-ul official al satului) , pe mine personal m-a ajutat foarte mult.

Mica harta, de mare ajutor!

Din parcare deja ne "saluta" faimosul castel Neuschwanstein

Casa de bilete si randul aferent :p

Bunnn! Acum ca am terminat cu introducerea sau mai bine zis informarea , incep turul cu primul castel, daca e sa ma ghidez dupa amplasamentul acestuia.

Castelul Hohenschwangau se afla pe un deal/stanca, insa nu va speriati de pe acum, nu e asa de mult de urcat ca  la Neuschwanstein unde pe jos faci cam o ora. :)) Vei urca frumusel, in plimbare, pe scari, nefiind un efort mare pentru cei care au o modesta conditie fizica. O data ajunsi la intrarea pe poarta castelului suntem intampitati de o frumoasa fantana pe care troneaza faimoasa lebada (blazonul casei Hohen'), daca tot suntem in Schwangau.

Este locul unde şi-a petrecut copilăria Ludovic al II-lea al Bavariei, zis si "nebunul", cel care a construit în apropiere celalalt castel, mult mai faimos, Neuschwanstein.

 

Hohenschwangau a fost construit de tatăl lui, regele Maximilian al II-lea. Aici a fost locul cavalerilor de Schwangau, care aveau ca simbol lebăda, ordin ce a sfârşit prin secolul al XVI-lea. De atunci, castelul a stat în paragină până în 1883. Maximilian a descoperit acest loc în timpul unei plimbări, când avea doar 18 ani şi era pe atunci doar prinţ.  Fiind extaziat de frumuseţea zonei, a dorit să construiasca castelul chiar in acest loc. Lucrările au început în 1883 şi au durat, cinci ani. Situlul architectonic adoptat este cel neogotic, reprezantat foarte elocvent prin design-ul ferestrelor si ornamentelor.

Castelul Hohenschwangau a fost reședința oficială de vară și de vânătoare a familiei regale bavareze: Maximilian, rege al Bavariei (1848-1864), soția sa, Maria a Prusiei (1825-1889), și cei doi fii ai lor: Ludovic (viitorul rege Ludovic al II-lea al Bavariei) și Otto (viitorul rege). Tinerii prinți și-au petrecut aici mulți ani din adolescența lor. Regele și regina au locuit în clădirea principală, iar băieții în anexă.

Regele Maximilian a murit în 1864, iar fiul său Ludovic l-a succedat la tron​​, mutându-se în camera tatălui său din castel. Deoarece Ludovic nu s-a căsătorit niciodată, mama lui, Maria, a putut să locuiască în continuare la etajul ei. Regele Ludovic s-a bucurat de viața de la Hohenschwangau, mai ales după 1869 când clădirea castelului său, Neuschwanstein, a început să fie construită la mică distanță de casa lui părintească.
 

După moartea lui Ludovic în 1886, Regina Maria a fost singura locuitoare a castelului până la moartea ei, petrecută în 1889. Cumnatul ei, prințul regent Luitpold al Bavariei, a locuit la etajul 3 al clădirii principale. El a fost responsabil pentru electrificarea castelului în 1905 și instalarea unui ascensor electric. Luitpold a murit în 1912, iar palatul a fost deschis ca muzeu în cursul anului următor.

Dupa o plimbare prin curtea castelului, in timpul careia am descoperit mai multe obiecte de ornament (fantaini, statui, etc.), cat si bucataria castelului care a fost cladire anexa, se anunta pe panoul de informatii ca urmeaza turul de la ora inscrisa pe biletul meu, tur ghidat in limba engleza. Ne indreptam usor spre intrare si facem cunostinta cu ghidul nostru, un tip extraordinar de origine engleza, oricum puteai sa-i descoperi "radacinile"  prin accentu-i specific. A fost un tur presarat cu multa documentare istorica si  glume de buna calitate. Fotografierea in castelul Hohenschwangau este interzisa si eu cum sunt o persoana respectuoasa, nu am incercat sa trisez. Acuma daca e sa fiu sincera, pe mine personal m-a impresionat mai mult acest castel in comparatie cu Neuschwainstein. Poate prin faptul ca e mult mai familiar amenajat, mai primitor, incat puteai sa te transpui in acele vremuri cu usurinta si sa iti imaginezi cum ar fi o zi normala, cu desteptarea de dimineata, privelistea de la geamul nu foarte mare cu vitralii colorate, micul dejun servit in stil regesc, hmm...si m-am indragostit de Hohenschwangau :D. O sa pun doua poze orientative,cu sursa google, ca sa va fac "pofta" cu interiorul.



Majoritatea picturilor murale din castel reprezinta scene din timpul partidelor de vanatoare



castelul Hohenschwangau



 



Se observa muzeul regilor bavarezi(stanga- cladirea alba)

Sa nu uit sa va mai povestesc ceva! Am fost tare impresionata de Accuweather pe parcursul sederii mele in Bavaria fiindca toate previziunile meteo s-au adeverit 100%. Pentru ziua in care noi ne-am propus sa vizitam castelele se anunta o"baie" consistenta de nori si chiar putina ploaie de dimineata, dar, conform cu predictiile acestui post al vremii, de la ora 11 isi face simtita prezenta soarele si doar cativa nori razleti vom avea. Asa a si fost!  Destul de intristata de timpul mohorat, dar fericita in final, fiindca dupa iesirea din turul castelului, mare mi-a fost uimirea sa observ cum printre nori am zarit castelul Neuschwanstein care parea sa ne salute si ne imbie sa-l admiram de la distanta, dar si din propia arie. Si iaca-asa , vremea tine cu mine si Doamne Doamne ma iubeste ! :D

Bucataria castelului

Vizita la Hohenschwangau a fost atat de impresionanta incat era nevoie ca Neuschwanstein sa fie ceva maret pentru a putea eclipsa castelul ''galben'' ( asa imi place mie sa-l numesc ).

Am dat fuguta jos la ''statia de taxi'' cu cai, caci aceasta era optiunea mea pentru urcarea la Neuschwanstein, ca o mica printesa :)). Pretul biletului pentru urcare este 6 euro, insa experienta e placuta si de neuitat. Caii erau atat de frumosi, masivi si bine ingrijiti...cred ca si iubiti de catre proprietar.



"Statia de taxi cu cai putere"(la propriu)

Lasand in urma primul edificiu, ne indreptam prin munte si padure, pe un drum pavat cu piatra spre maretul castel cu numarul doi, atat de cunoscut in intreaga lume. De mentionat ar fi faptul ca  trasura isi are oprirea in ultima statie chiar inainte de intrarea in castel, de unde mai aveti de urcat lejer cam 5-10 minute, insa aveti oportunitatea sa intalniti un tanar de origine romana care vinde gogosi delicioase. Noi l-am cunoscut si ne-a facut si o mica reducere, avand in vedere ca o gogoasa era in jur de 4 euro, orice discount era bine primit  :)).

 

lasam in urma castelul Hohenschwangau

zona tonetei cu gogosi :D

Si uite asa, incetisor mergang spre intrare, prin frumoasa tanara padure, zarim printre ramuri si printre razele soarelui maretul palat care se inalta spre cer.

Castelul Neuschwanstein este ridicat pe pe un teren stancos la sfarsitul secolului XIX-lea in stil romantic-renascentist de catre regale Ludovic al II-lea al Bavariei, fiul lui Maximilian. Constructia a durat in jur de 20 de ani, iar finantarea nu s-a facut din bani publici, ci din fondurile lui Ludovic. Desi a urmarit indeaproape lucrarile si s-a mutat improvizat in castel, acesta nu a apucat sa locuiasca mai mult de 172 de zile acolo fiind arestat, iar  apoi a murit misterios in lacul Starnberg. E atat de dezolant cand te gandesti ca si-a dorit si a reusit sa construiasca un asemenea monument, dar nu a mai apucat sa se bucure de rezultat. Tind sa cred ca personajele importante ale istoriei lumii au avut destine nemiloase si triste, imi aduc aminte de Elisabeta (Sisi) a Austriei.
(Vezi postarea Imperial= Viena http://calatoriecupasiune.blogspot.ro/2016/01/imperial-viena.html)



Castelul Neuschwanstein in constructie

... Apoi ne facem cruce si ne uitam in vale minunandu-ne de altitudinea, peisajul imprejmuitor si amplasamentul lui.

La intrare pe poarta, care mie una mi s-a parut micuta in comparatie cu maretia constructiei, se zareste o curte interioara care da intr-o terasa parca suspendata. Pasim pe treptele care duc acolo sus, binenteles dupa ce am stat putin pe o bancuta la soare sa ne mai "tragem sufletele", si ce sa vezi?! O minunatie de panorama! Stanci, zapada, soare, padure de brazi, toatea astea impletite cu dantele de piatra si picturi ale zidurilor . Eiii...merita sa zabovim un pic si sa ne reculegem gandurile privind spre acest tot unitar atat de frumos.

Sa nu mai pierdem timpul cu meditatul exagerat si sa inaintam catre grupul nostru de turisti, care apropo a fost format din chinezi( 60%) , nu ca ar fi ceva rau in asta, insa nu am vazut pana atunci atatia la un loc. E un feeling nou, intelegeti-ma si voi... :P.

Ne-au fost prezentate diverse incaperi de protocol, locuri unde se organizau dineuri, intruniri, intalniri cat si sala mare a Tronurilor. Interiorul nu m-a impresionat in mod deosebit, nefiind unul foarte impozant,  din punctul meu de vedere. Spre exemplu sala tronurilor are tenta '' bisericeasca'' si nu imparateasca cum ma asteptam. Acuma nu vreau sa descurajez persoanele care doresc sa vada castelul, insa eu fiind o persoana pasionata de castele si vazand cateva in decursul timpului, nu mi s-a parut extrem de uimitor in interior. Este intr-adevar  luxuriant oarecum, insa tind sa cred ca nu s-a ridicat la asteptarile mele. Un motiv intemeiat si plauzibil pentru mica mea dezamagire ar putea fi si faptul ca ghidul (de gen feminin) avea o engleza foarte proasta si de multe ori turistii se uitau unii la altii neintelegand ce dorea dansa sa explice sau sa informeze. A fost un tur grabit . Inteleg ca sunt multi turisti, insa nu e tocmai placut sa vi de la mii de kilometrii, ca si chinezii despre care vorbeam mai sus, si sa iti fie prezentat fugitiv tot, intr-o engleza dezastruoasa. Mna...cel putin am vazut ce era de vazut si a fost frumos in esenta. O data in viata merita sa ajungeti acolo fiind un edificiu atat de cunoscut in intreaga lume, avand o istorie in spate, iar de peisaj nici nu mai vorbesc. E clar ca Alpii stau de paza!

In cofetaria/restaurant din interiorul castelului am avut parte de o intamplare hazlie. Stateam la rand pentru a cumpara strudele cu mar si sos de vanilie( de altfel fenomenal de delicioase), cate ceva de baut. Am incercat sa-i explic unei vanzatoare ce si cum dorim, in engleza. Tipa dadea semne ca nu prea a inteles cate bucati si care ce fel de bautura am ales. In spatele meu a inceput sa se vorbeasca in romana si dintr-o data am vazut pe fata ei un zambet salvator. Domnisoara era si ea romanca si ce s-a mai bucurat... apoi am comunicat mai bine. :)) In concluzie persoanele care servesc castelul stau cam prost la capitolul limba engleza, incepand cu ghidul.

Vedere inspre Hohenschwangau din castelul Neuschwanstein

 

Dupa ce am oftat gandindu-ma la soarta regelui "Nebun" si la tot ceea ce am vazut si auzit despre castelul renumit si arhi cunoscut in lume, ne-am indreptat spre ultimul obiectiv turistic, muzeul regilor Bavarezi.

 

In cadrul acestui muzeu o sa gasiti toate informatiile de care aveti nevoie pentru a va aranja cronologic informatiile cu privire la cursul istoric al acestui tinut. Eu zic ca merita vizitat daca iubiti istoria si informatia, sa spun asa daca imi e permis..."secreta"( aprofundata). Muzeul se afla pe malul lacului Alpsee, un lac aflat la doar 450 de metri de granita cu Austria, populat cu lebede si de un "portret" impecabil, fiind considerat unul dintre cele mai curate lacuri din Germania. Vara puteti sa va scaldati aici intr-un loc special amenajat sau puteti sa faceti un tur al acestuia, numit "drumul printilor", daca nu ma insel.

 

 

 



Lacul Alpsee

 

Muzeul regilor bavarezi

Si acum la final o sa ma destainui in privinta unei fobii d-ale mele :)). De cand ma stiu, de doua decenii, aproape trei, frica de altitudine a fost o caracteristica marcanta pentru mine. Insa la final de vacanta in Bavaria, am reusit sa o infrang! Victorie!!! In momentul in care am decis sa urc pe muntele Tegelberg, cu gondola, vazand stancile si inclinatia lui, am fost cam suspicioasa si ma si imaginam blocata acolo pe inserate, eu si vulturii! :)) Trebuie sa recunosc ca persoana care m-a convins : "e momentul ca sa treci peste aceasta frica! " , a fost caserita de unde sa achizitionau biletele, o fata tanara, plina de veselie. I-am explicat ca eu am aceasta fobie si incercam din rasputeri sa o "trag de limba" ca sa imi spuna purul adevar in ceea ce priveste urcarea si ce avea sa ma astepte acolo sus. Mi-a spus zambitoare ca nu am de ce sa ma tem, fiindca nu e nimic periculos, aratandu-mi cu degetul catre o singura portiune a urcarii, cea mai apropiata de varf, unde voi simti o zguduitura, ehhh... nesemnificativa. :)) Mna gata! Nu mai urc, i-am spus. Mai cu ras cu plans, m-a convins si am luat biletul. Doamne ajuta! Ideea e ca nu a fost chiar asa rau si spectacolul de peisaje ce avea sa urmeze a meritat toata teama mea. Ajunsa sus, nu mai stiam in care parte sa privesc, inspre partea satului Schwangau, lacurile din imprejurime si la parapantistii care pluteau pe cer sau spre muntii Alpi atat de spectaculosi. Ceea ce a ramas in mintea mea pentru totdeauna si cumva m-a marcat, a fost mesajul placat pe o tablie cu litere aurite :

 

 

 

Apoi... cred ca se vede din poze ca entuziasmul meu a ajuns la cote maxime! :D 

 

 

Si uite ca am ajuns la finalul povestii din landul Bavarez. Multe cuvinte nu mai spun, deoarece cred ca a fost deajuns ce am relatat pana acum. Va las pe voi sa trageti concluziile si sa imi spuneti daca merita sau nu sa ajungi in Bavaria! Eu zic ca DA, 100% !

O zi frumoasa si visatoare!