BARI, CAPITALA REGIUNII ITALIENE APULIA - partea I

Cea mai recentă vizită facută peste hotare a fost  în regiunea Apulia, situată în partea sudică a Italiei sau 'tocul cizmei', cum ar zice unii. Mă pregătisem înainte de plecare să vă povestec tot despre această ţară minunată, însă în momentul acela, optasem pentru partea nordică, zona urbană cât şi cea rurală.

Dat fiind că noi două, eu şi frumoasa peninsulă Apennină avem o conexiune emotională deosebită, cum ar zice italianul ''amore mio! ", nu m-am putut abţine să nu iau in calcul ultima variantă, cea mai actuală călătorie, chiar din această lună. M-am razgândit repejor şi am schimbat macazul înspre oraşul Bari, un petrimetru bine păstrat, înzestrat cu istorie, arhitectură variată influenţată de diversele naţiuni care au păşit pe aceste tăramuri.

Palmieri, cactuşi şi flori exotice la tot pasul, porturi vechi cu bărcuţe pescăreşti colorate sau porturi noi cu vase de croazieră, ape turcoaz, plaje aurii sau cu pietre albe ca laptele, stânci opulente sau pur şi simplu ziduri de cetăţi  pe malul mării care trădează faţa timpului, oameni voioşi, amabili, relaxaţi şi nu în ultimul rând preparate culinare desăvârşite, imbălsămate cu ulei de măsline de o calitate superioară, apoi, nelipsitul vin de casă răcoros cu o aromă intensă sau un pahar de prosseco acidulat, toate acestea alcătuiesc vacanţa perfectă pentru mine.

 În decursul celor patru zile, atât cât a durat şederea mea în acestă zonă, am avut parte de o experienţă de neuitat. Am cutreierat  şase oraşe , respectiv trei  pe Coasta Adriaticii şi trei oraşe pe tărâmul uscat al regiunii.

Fiindcă Bari a fost oraşul care m-a găzduit şi care m-a întâmpinat cu atâta caldură, şi la propriu şi la figurat, am decis că va fi prima opţiune care dezbracă de secrete zona Puglia.

Am zburat cu avionul circa o oră şi douazeci de minute din Cluj Napoca înspre Aeroportul di Bari Karol Wojtyla. Încă de pe pista de aterizare palmierii  mă salutau în bătaia vântului. Nerăbdarea mea a fost ridicată la cotă maximă şi abia aşteptam să văd marea albastră, cea care m-a impresionat prin imagini încă dinainte de plecare . De la aeroport până în centrul oraşului Bari  reuşeşti să îţi faci o idee despre zona care îţi va fi casă, deşi drumul este relativ scurt, circa 6 km. Şoselele sunt cosmetizate cu plante exotice, iar undeva în depărtare se zăreşte şi marea, ce frumosss!

O dată ce ai pus piciorul pe acest meleag, vei fi impresionat/ă de arhitectura clădirilor înalte, care deşi par la prima vedere a fi urbanizate, ele ascund  istorie în spatele acestor aparenţe. Bulevardul care dă înspre faleza Lungomare alcătuieşte imaginea unui tablou cu o mulţime de palmieri giganţi, iar în zare se observă teatrul Petruzzelli, cel mai mare teatru al oraşului Bari şi cel de-al patrulea ca mărime în Italia. Acesta îşi are locaţia într-un mic port cu ambarcaţiuni colorate, de obicei albastre,în apropierea Pieţei de peşte sau  fructe de mare proaspăt pescuite de localnici.

Apoi te poţi îndrepta, într-o plimbare de circa maxim 5 minute, spre oraşul vechi sau Bari Vecchia, cum îl numesc localnici. Ziua, străduţele din partea istorică sunt umbrite  şi ocolite de razele soarelui, fiind înguste şi răcoroase, însă tocmai acest lucru este îmbucurător fiindcă te poţi adăposti pe o terasă micuţă, dotată cu 4-5 mese si poţi savura o băuturăa răcoritoare sau de ce nu un pahar de vin parfumat de casă. În cursul amiezii străzile sunt destul de pustii, localnicii îşi fac siesta în locuinţele  peste care dainuine o linişte desăvârşită  până la lăsarea serii. 

Odată ce seara se aşterne, se schimbă povestea şi toată liniştea din cursul zilei dispare. Zumzete de copii care aleargă pe micile străzi pavate cu piatra albă, printre hainele ce atârnă pe sfori la ferestre, femeile care ies în faţa uşilor şi îşi povestesc gălagios activităţile zilnice, turişti care se pierd pe străduţele labirint şi se înghesuiesc să prindă un loc pe o terasă dintr-o tratorie. În piaţete tineretul se desfaţă cu băuturi şi felii de pizza, ori paninii, stând în picioare ori pe scările unei biserici mângaiate de secole, până dupa mijlocul nopţii. Ce poate fi mai frumos dacă nu întoarcerea spre "casă" ( casă ocazională, şi o numesc ''casă'' fiindcă eu m-am simţit ca şi acasă) , printre clădirile de piatră, pe lângă familiile zâmbitoare care sărbătoresc o săptămână reuşită sau pur şi simplu împart o pizza delicioasă?

 

Am fost cazată într-o casă veche, localizată în centrul istoric,  într-un apartament şic, girly, cu motive florale, cu balcon micuţ care oferea privelişte spre faleza Lungomare, implicit spre mare şi cu o terasă superbă la ultimul etaj. Un vis!

Dimineaţa, după ce alarma anunţa o zi promiţătoare, deschideam obloanele de la geamurile balconului, iar marea şi soarele mă bucurau şi mă grăbeau să mă pregătesc cât mai repede pentru o noua yi, o nouă aventură. Micul dejun italian, hmmm.... nu prea pe gustul meu. Nu prea agreez dulciurile aşa devreme, un croissant şi un cappuccino... cam anemic colazatione al meu ! :))  M-am obişnuit până la urmă sauuu dacă nu mă simţeam foarte incântată, mai fentam cu cate o felie de focaccia cu roşii proaspete stropite cu ulei de măsline şi busuioc, yammy! După desfătarea cu capuccino spumos, îmi urmez programul propus, program încărcat, însă încântarea e 100% mult mai importantă pentru mine, iar oboseala nu o mai simt deloc! 

 

Pe drumul care duce spre Gara Centrale intâlnesc un domn care pictează  frumoasa Catedrală a Sfântului Nicolae pe pânza sprijinită de şevaletul său încărcat cu tuburi de culori, sau  zăresc bărbaţi aflaţi la vârsta a treia ce dezbat ştirile din gazetele locale şi îsi servesc simandicos si cu celeritate cafalele tari, specifice italienilor.

I'm in love with Italy! :D
 

Ce ar fi de văzut în Bari:

- Centrul vechi al oraşului cu tot arsenalul de biserici : Biserica Sf. Nicolae ( unde de altfel se află şi moaştele acestuia),
- Multitudinea  piaţetelor, le veţi descoperii odată intraţi în această zonă veche.
- Castelul Norman, contruit în jurul anului 1100, cu ziduri puternice de apărare
- Fortul San Antonio, construit în secolul XIV în scop defensiv
- Palatul Simi, situat pe strada Lamberti, construit în stil renaşcentist, însă se preconizează că ar data din Evul Mediu. Aici se găzduieşte  Centrul de Arhiologie
- Coloana Justiţiei în Piaţa Mercantile - reprezintă monumetul unde debitorii şi falimentarii erau legaţi cu lanţuri şi pedepesiţi.
- Palazzo del Sedile - sediul nobilimii din Bari, construit în jurul anului 1500, era clădirea care dădea tonul în administraţie
- Piaţa Mercantile( piaţa negustorilor), unde se afla şi Palazzo del Sedile)
- Palatul Fizzarotti situat în strada Vitorrio Emanuele, construit în stil venetian
- Teatrul Petruzzelli, al patrulea ca mărime în Italia
- Cele doua porturi : cel nou şi cel vechi
- Piaţa de peşte
- Faleza Lungomare cu o lungime de 15 km

Bari este un oras destul de mic, aşa că nu vă îngrijoraţi în privinţa descoperirii cu uşurinţă a acestor obiective.


Palazzo del Sedile - sediul nobilimii din Bari, construit în jurul anului 1500, era clădirea care dădea tonul în administraţie

Creveţi proaspeti în Piaţa de peşte



Portul vechi al oraşului Bari

Partea culiniară este desăvârşită! Peste tot pe unde am luat masa au fost preparate delicioase. Eu vă recomand trei dintre ele, toate aflandu-se în centrul vechi al oraşului Bari:

1. Bar de Gianna

- unde am degustat o focaccia cu fructe de mare , dovlecel, ridichi murate
- o porţie zdravănă de paste cu bucăţi mari de calamari
- un pahar de prosseco proaspat servit din sticla , în paharul aburind

2. Signor Pomodoro

- paste cu fructe de mare din belsug
- vin alb de casa

Nu ştiu dacă am mai apucat sa fac o poză, so...vă imaginaţi ce bine arătau :)))

Observaţie  : Restaurantul 1 şi 2 se află în apropierea portului vechi, teatrului Petruzzelli

3. Trattoria Cianna Cianne

- restaurant al unei familii locale, cu bucate remarcate
- platou cu Frittata de fructe de mare
- paste de casă cu fructe de mare
- un vin de casa, alb, extraordinar

dupa cum puteti observa, fructele de mare îşi au rolul principal în povestea culinară şi nici nu m-aş putea sătura vreodată de ele. :))

În concluzie, în Bari puteţi experimenta orice, de la cultură, istorie, arhitectură, viaţa de zi cu zi, plimbări pe faleza în bătaia frunzelor de palmier, descoperirea activitatilor  matinale ale locuitorilor oraşului, respectiv, pescarii îşi descâlcesc plasele de pescuit, băştinaşi care aprovizionează restaurantele mici cu scoici proaspete, depozitate în portbagajele Fiat-urilor şi de ce nu o plimbare prin piaţa de peşte, ori socializatul cu oameni zambitori ... Totul este la superlativ!

Pont-uri, sfaturi şi concluzii:

- Orientativ vă spun că preţurile sunt mult mai scăzute decât în nordul Italiei, pentru o persoană, o masă costă în jur de 15 euro. Aveţi grijă când vă programaţi sa mâncaţi. Restaurantele nu servesc mâncare decât după ora 12:00 sau după ora 17:00. Dacă te trezeşti că vrei să mănânci ceva mai consistent în cursul dimineţii, cu greu vei găsi pe cineva să te servească. Am avut noroc şi am dat peste Bar de Gianna ( localizat chiar la iesire din centru istoric înspre teatrul Petruzzelli şi am mâncat foarte bine.

La mic dejun nu o sa găsiti altceva decât produse de panificaţie şi vestitul capucino sau cafea, hai că poate prindeţi şi un iaurt. :))

 

- Există 3 agenţii feroviare în Bari care le găsiţi la Stazzione Bari Centrale, dar mai în detaliu, despre liniile care duc spre locaţiile vizitate de mine, vă voi povesti ulterior. Preţurile biletelor sunt relativ mici, cel mai mult am plătit în jur de 5 euro pentru un drum . Trenurile circulă destul de des, din oră în oră chiar, pe rute diverse.

 

- Autobusul în interiorul oraşului costă 1,5 euro pentru orice linie şi se poate cumpăra de la şofer. Programul este afişat în fiecare staţie, pentru fiecare linie.

 

- Cu autobusul nr. 16 de la aeroport până în Bari călătoreşti cam 40 minute şi costa 1,5 euro, biletul se poate cumpara de la şofer.

 

- Deşi auzisem şi mă avertiza multă lume că în Sudul Italiei va trebui sa fiu vigilentă, fiindcă e mafia e la tot pasul :))  şi mai sunt şi albanezi periculoşi.NU am avut incidente şi nici nu m-am simţit în primejdie nicăieri şi dacă iei în calcul că parinţii îşi lasă  copiii pe străzi până tarziu în noapte să se joace şi mai stau cu uşile de la casa larg deschise, nu cred că e chiar aşa gravă situaşia cum se presupune.

   Singurul loc unde am întâlnit o oarecare "situaţie" mai diversă, a fost într-un parc chiar din centrul oraşului, în apropiere de Gara Centrale unde erau mulţi imigranţi ( negrii, in deosebi), însă în cele 4 zile petrecute in Bari, au dispărut subit , chiar după prima zi de şedere, iar poliţia ( ofiţeri de armată) păzeau zona , nefiind nici un fel de primejdie, vă asigur!

 

- în Bari nu o să gasiţi nici o plajă cu nisip, de fapt nici un fel de plajă, însă puteţi sa vă plimbaţi sau să admiraţi marea de pe faleza Lungomare. Dacă tot doriti plajă, vă recomand Polignano a mare, la 30 de minute distanţă cu trenul şi sunt convinsă că nu o să vă pară rău! Citisem şi eu undeva că sunt două plaje la ieşire din Bari, de-o parte şi de alta, însă nu am fost ca să vă confirm.

Bari este oraşul care m-a apropiat şi mai mult de Italia, unde am reuşit să fac cunoştintă cu localnicii , să mă simt una dintre ei, este locaţia care mi-a oferit relaxare totală în 3 zile,  chiar dacă am patrulat 21 de km pe zi, între fiecare din cele şase oraşe vizitate şi m-am întors seara pentru cină şi un shot de limoncelo la barul care ne-a primit pe mine şi prietena mea aproape în fiecare seară. :))

 

Eu zic că e o destinaţie perfecta pentru o mini vacanţă sau de ce nu pentru un sejur !

VA URMA!