MONOPOLI NU E DOAR UN JOC, CHIAR EXISTA!




Va spuneam cu catva timp in urma, atunci cand vorbeam de orasul care m-a gazduit in timpul  ultimei  vacante petrecute in sudul Italiei si cum am vizitat 6 orase in 3 zile, respectiv : Bari, Polignano a Mare, Monopoli, Ostuni, Matera si Alberobello. Primele 3 locatii  fiind situate pe coasta Marii Adriatice.

Am reflectat destul de mult asupra ideii de prezentare ale obiectivelor mai sus mentionate, in ideea in care nu stiam cum si care va fi ordinea de expunere a informatiilor si experientelor dobandite. In esenta era destul de usor! Am sa le expun in randuiala pe care eu o consider cea mai oportuna , in ordine cronologica conform topulului preferintelor mele.

Daca asa stau lucrurile, o sa incep cu oraselul care  m-a impresionat cel mai mult si anume  MONOPOLI!

Poate si denumirea e cumva sugestiva, te duce cu gandul rapid spre jocul intitulat sub acest nume , ca mai apoi sa te astepti sa intalnesti "casutele monopoli". Cam asa si este!

Ca o scurta prezentare,  orasul Monopoli se afla in  Italia, regiunea Apulia, la o distanta de aproximativ 40 de km  la sud de capitala acestei zone, Bari. De asemenea este considerat comuna si este impartita in 99 de " frazione"- subdivizii teritoriale ale unei commune ( as spune ca sunt clasicele sate). Majoritatea sunt localitati ce contureaza o imagine agricola/ rurala.  Monopoli are deschidere la Marea Adriatica, ceea ce ii ofera si conditia de a avea un port, unul vechi, frumos fortificat de catre Charles V in anul 1525.



Harta fortificatiei in secolul al XVI-lea - sursa Wikipedia

Monopoli se afla la o statie distanta fata de Polignano a Mare, deci foarte aproape, daca alegeti ca mijloc de transport trenul.

 Primul impact pe care l-am avut o data ajunsa in gara si apoi pedaland spre centrul istoric, a fost exact acel sentiment care ar putea explica corespondenta numelui oraselului cu ceea ce imi inchipuiam ca voi gasi . Strazi impanzite cu copaci infloriti, dispuse in paralel, cu locuinte colorate, inghesuite si totodata ordonate.







Intrarea in partea istorica a orasului se face prin portul vechi, un port mic dispus  intre zidurile de aparare ale fotficatiei ce dateaza de secole. Mici ambarcatiuni albastre incarcate cu flori viu colorate plutesc anemic pe valurile frumoasei mari.











Intrarea in interiorul orasului vechi



Locul pare primitor si familial. Copii cu ghiozdane in spate alearga pe strazi bucurosi ca au scapat de o zi de scoala.

Apoi trec pe langa mici magazine cu bunatati locale...




Cu cat te pierzi mai mult pe cotloanele micului oras, intalnesti tot mai putina lume. Doar cate un grup mic de turisti colinda strazile umiti de frumusetea ce ii inconjoara.

Monopoli, ca si restul localitatilor din aceasta regiune, detine nenumarate biserici, vechi, construite in stiluri architectonice diverse, daca e sa le compari unele cu altele.

Indreptandu-ti privirea in stanga si in dreapta, pe stradutele albe si umbrite, cate un lacas de cult intregeste imaginea unui loc perfect "pictat".



















Nu am putut sa nu accept invitatia  in micul "muzeu" " La botega del tempo", loc amenajat de un localnic pasionat, care lucra de zor la constructia unei barci de lemn.






Scutere sunt peste tot! As fi vrut sa petrec mai mult timp in aceasta zona din sudul Italiei,  sa am ocazia si timpul necesar pentru o plimbare cu aceste vehicule  pe stradutele minunate ale oraselor vizitate. Poate data viitoare...



















Printre casele vechi si parca lipsite de viata, se mai arata marea albastra.

















Am profitat un timp de micuta plaja a oraselului, marginita de zidurile fortificatiei si de mare. Un grup de tineri isi exerseaza abilitatile de surferi. Lumea poposeste pe nisipul auriu, admirand frumusetea locului.


Nu stiu cine este domnul din imaginea de mai jos, cel care sta pe bancuta, insa mi-a oferit o imagine pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata. Am devenit dintr-o data nostalgica vazandu-l cum intr-un carnetel isi asterne gandurile abatut, cu privirea pierduta inspre mare. 
 In momentul acela am avut sentimentul ca locul meu e in Monopoli, orasul cu cea mai lunga intindere a drumului " Via Traiana" din timpul Imperiului Roman, orasul "pazit" de ziduri de cetate, marginit de marea turcoaz si de portul vechi cu influente venetiene, strazi care ofera contrast intre cladirile albe cu obloane albastre sau verzi, cu balcoane incarcate de flori sau diverse vase colorate in aceleasi tonuri, cactusi de diverse marimi si soiuri, oameni frumosi cu o stare de spirit care te vindeca de orice urma de stres.



Si daca v-am starnit curiozitatea, va ofer un link pentru prelungirea "plimbarii" in Monopoli.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CRACOVIA , ORASUL LEGENDELOR!

BARI, CAPITALA REGIUNII ITALIENE APULIA - partea I

LACUL COMO, MILANO SI BERGAMO, PARTE A LOMBARDIEI

BASMUL ORASULUI ALBEROBELLO

UNIVERSUL ALBASTRU IN CROATIA - TROGIR, SPLIT SI OMIS - PARTEA I

BOLOGNA , ORASUL "ROSU"

ITALIA, LA MUNTE SI LA MARE